Conceptul Continuum – Interviu revelator despre cum să redescoperim esența naturii umane

0
287

Jean Liedloff (1926-2011), scriitoare americană, şi-a petrecut doi ani şi jumătate în jungla sud-americană, trăind cu indienii de Epoca de Piatră. Această experienţă i-a răsturnat ideile preconcepute occidentale despre modul optim de viaţă şi a condus-o la un punct de vedere complet diferit asupra naturii umane. Ne oferă o nouă înţelegere asupra pierderii armoniei şi ne arată moduri practice de a o regăsi pentru copiii noştri şi pentru noi înşine. A locuit în California, practicând și predând psihoterapia bazată pe conceptul continuum. A ținut cursuri și seminarii în multe țări, unde ideile ei au găsit teren fertil.

„În fiecare formă de viaţă, tendinţa de a evolua nu este aleatorie, ci işi continuă propriile interese. Se îndreaptă spre o mai bună stabilitate – aceasta însemnând o mai mare diversitate, complexitate şi, în consecinţă, adaptabilitate” – Jean Liedloff, Conceptul Continuum, Ed. Da Capo Press.

Iată ce spun recenziile internaționale despre Conceptul Continuum:

„O carte pe care ar trebui să o citim cu toţii… Să ne ajute să devenim părinţi iubitori şi susţinători ai copilului din noi, să înţelegem ce am pierdut şi să recuperăm” – Gloria Steinem.

„Aspecte de bază despre natura umană, pe care le-am uitat sau le ignorăm spre dezavantajul nostru” – Robert Aldrich, M.D. (1917-2001). Profesor la Institutul Naţional pentru sănătatea copilului şi dezvoltare umană, Washington DC.

„Merită citită de către părinţii occidentali, psihologi, pediatri şi alţi specialişti preocupaţi cu restabilirea stimei de sine şi a fericirii. Avem aici idei preţioase.” – Recenzia revistei New York Times.

Extras din carte:

„Un alt obstacol pentru continuum din modul nostru de viață este concepția noastră că-i posedăm pe copiii noștri și, în consecință, avem dreptul să-i tratăm oricum alegem, mai puțin să-i batem sau să-i omorâm.

Ei nu au dreptul legal de a nu fi torturați de tânjirea după mamele lor sau de a nu fi lăsați să-și strige agonia fără consolare.

Faptul că sunt ființe umane și că sunt capabili să sufere nu le dă drepturi legale, așa cum primesc adulții făcuți să sufere de către alți adulți.

Faptul că agonia lor din pruncie prejudiciază și capacitatea lor de a se bucura de restul vieții lor și că reprezintă, așadar, o rană incomensurabilă făcută lor, nu le îmbunătățește poziția legală.

Bebelușii nu pot articula plângeri. Nu pot merge la o autoritate și să protesteze. Nici măcar nu pot corela agonia îndurată cu originea ei; ei sunt bucuroși să-și vadă mama când aceasta ajunge, în sfârșit la ei.

În societatea noastră, drepturile sunt acordate nu pentru că cineva suferă un prejudiciu, ci pentru că se plânge de el.

Doar drepturile cele mai rudimentare sunt corelate cu ale animalelor și doar în foarte puține țări. În același fel, primitivilor indigeni care nu au un mijloc prin care să se plângă nu li se acordă nici unul dintre drepturile pe care cuceritorii lor inteligenți și le acordă între ei.

Cutuma a lăsat tratamentul bebelușilor la discreția mamelor. Dar ar trebui oare să fie libere mamele să-și neglijeze copilul, să-l pleznească dacă plânge, să-l hrănească atunci când vrea ea, nu când vrea el, să-l lase să sufere singur în cameră câteva ore, zile, luni, când este chiar în natura lui nevoia de a se afla în mijlocul evenimentelor?

Societățile pentru prevenirea cruzimii asupra bebelușilor și copiilor se ocupă numai cu tipul cel mai grosolan de abuz. Societatea noastră are nevoie să fie ajutată să înțeleagă gravitatea crimei împotriva bebelușilor, care în ziua de azi este considerată ca tratament normal.

Chiar și într-o cultură ca a noastră, dezvoltată fără a ține cont de nevoile reale ale oamenilor, prin înțelegerea continuum-ului uman există loc pentru a ne îmbunătăți șansele și pentru a ne reduce erorile cu fiecare mică ocazie ce se ivește zi de zi.

Fără să așteptăm ca societatea să se schimbe complet, putem să ne comportăm corect față de bebelușii noștri și să le asigurăm o bază personală sănătoasă de pe care să facă față oricărei situații cu care se întâlnesc.

În loc să-i privăm într-atât încât să rămână doar cu o mână de folosit în lumea exterioară, în timp ce cealaltă este ocupată cu conflictele interioare, putem să-i punem pe picioare având ambele mâini libere să se ocupe de problemele exterioare.

Odată ce recunoaștem pe deplin consecințele tratamentului nostru față de bebeluși, față de copii, unul față de altul, și învățăm să respectăm caracterul adevărat al speciei noastre, nu putem rata descoperirea unei părți mult mai mari din potențialul nostru pentru bucurie.”

Jean Liedloff, Conceptul Continuum, Ed. Da Capo Press.

Dacă te abonezi la Newsletter-ul eRomâniaTa.ro vei primi gratuit cele mai noi și apreciate articole direct în căsuța ta de e-mail!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here