Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Să facem saltul la acea înțelepciune care este constructivă, care face ceva, care se implică!”

0
3057
Prof. dr. Constantin Dulcan, mesaj pentru guvernanți: „Stăpânul care nu se ocupă de soarta slugii, moare el însuși de foame”.
Prof. dr. Constantin Dulcan, mesaj pentru guvernanți: „Stăpânul care nu se ocupă de soarta slugii, moare el însuși de foame”.

Ați participat vreodată la o conferință susținută de profesorul doctor neurolog Constantin Dulcan?

Dacă da, atunci știți deja că este o experiență care te transformă. Și care îți dă putere prin simplul fapt că te face să fii mai conștient. Mai conștient de tine, de cine ești, mai conștient de rostul tău în această existență.

Dacă nu, atunci ne bucurăm să putem împărtăși cu voi câteva din sfaturile domniei sale, prin care explică în termeni cât se poate de logici ce este fericirea, care sunt motivele pentru care ne îmbolnăvim, ce conduită trebuie să avem pentru a ne bucura de o viaţă sănătoasă, cum putem trăi într-o țară mai bună.

Vom expune principalele idei din cadrul Conferinței „Gândirea în Dialog cu Sinele”, susținută în mai multe orașe din țară, exact așa cum au fost rostite de prof. dr. Constantin Dulcan, astfel încât mesajul dumnealui să ajungă la cititori într-o formă autentică, neinterpretată sau răstălmacită. Noi simțim nevoia să “ascultăm”, prin intermediul publicațiilor online, oameni de valoare, lideri de opinie care au puterea de a transforma ÎN BINE conștiința românilor. Și credem că e important ca mesajele lor să ajungă nedistorsionate la un număr cât mai mare de oameni.

Prof. dr. Constantin Dulcan:

„ – Sunt lucruri, cred eu, utile tuturor și mă simt mai mult decât fericit că, iată, majoritatea de aici sunteți tineri și ceea ce spun este util tinerilor.

Toate conferințele mele sunt absolut în scop umanitar, așadar nu îmi aduc niciun beneficiu personal, decât acela că vreau ca ceea ce eu am ajuns să știu, să știe toți ceilalți, pentru că avem nevoie acum, mai mult decât oricând, în acest moment dificil pentru toți, ca această țară să fie salvată, ca acest neam să se roage pentru pace și pentru salvarea ei.

“Gândirea în dialog cu sinele” vrea să spună că este gândirea în dialog cu ea însăși, pentru că noi suntem creația acestei gândiri, acestei conștiințe.

Mesaj pentru guvernanți: Stăpânul care nu se ocupă de soarta slugii, moare el însuși de foame

A reuși în viață este o chestiune de voință, de cunoaștere și, în mod sigur, ține și de condițiile istorice.

De aceea am pledat întotdeauna pentru o societate, nu egalitaristă, pentru că nimeni nu este egal cu nimeni, fiecare este egal doar cu sine însuși, ci o societate echitabilă în care orice om, în funcție de posibilitatea lui de evoluție intelectuală și fizică, să aibă șanse egale ca toți ceilalți.

O societate în care unii mor necunoscuți, cu o minte genială, numai pentru că n-au posibilități materiale, pentru că societatea nu este în stare să le asigure această evoluție, nu se numește societate corectă.

Țăranul român spunea „Stăpânul care nu se ocupă de soarta slugii, moare el însuși de foame”, pentru că sluga este cea care-l întreține, nu el.

Cunoașterea este singura noastră posibilitate.

Vă dau exemplul lui Esop, care a făcut parte dintre liberții antichității, acei sclavi care prin mintea lor și-au câștigat dreptul la libertate. Pentru că întotdeauna te respectă stăpânul dacă știe că are de-a face cu un om inteligent, un om cu voință, sau invers.

În fiecare dintre noi zace un tezaur de posibilități latente pe care este extrem de important să le cunoaștem.

Una din marile probleme pe care mi le pun este aceea că avem o școală de psihologie destul de importantă, și nimeni nu creează teste psihologice prin care să-i putem ajuta și îndruma pe copii spre a-și alege cel mai potrivit drum în viață. Să le spunem, uite tu ai putea să devii constructor de avioane, tu ai înclinații spre a fi justițiar, spre a fi medic, etc.

Aceste alegeri sunt extrem de importante. Una este să alegi pentru că ai auzit că se câștigă bine dacă faci comerț, alta este să ști că tu ai înclinații spre acel lucru.

Mie îmi place să spun lucrul acesta citându-l pe Confucius, unul din marii învățători ai Chinei antice, cu vreo 500 de ani î.e.n. care spunea că

„A-ți alege acea profesie care corespunde pasiunii tale înseamnă să ai o viață fericită. Dacă alegi o profesie care nu corespunde pasiunii tale, vei avea o viață chinuită”.

Societatea ar trebui să fie extrem de interesată pentru ca membrii ei să ocupe locul corespunzător înclinațiilor de care dau dovadă, și atunci, într-adevăr, fiecare om în parte ar avea randament maxim. Însă, pentru un om care face un lucru cu silă, pentru că trebuie să câștige o pâine, randamentul este pe măsură, modest.

O inteligență care nu se fructifică în lucruri utile este inutilă. Poate și un om de rea intenție să fie inteligent și atunci este vai și amar de victima lui.

A cunoaște nu înseamnă doar a ști, a fi informat, ci a face și saltul de la inteligență la înțelepciunea activă.

Este extrem de important ca noi să facem saltul la acea înțelepciune care este constructivă, care face ceva, care se implică.

Întreaga istorie a civilizației ne spune că omul este o ființă inteligentă dar, din nefericire, a făcut o imensă economie de înțelepciune – iar toate neajunsurile lumii ne vin de aici.

Cu unele excepții, nici religia, nici cultura, nici politica n-a reușit să facă din noi îngeri. Continuăm să fim amenințați de neprevăzut, angoasați, în război cu noi înșine sau cu ceilalți, deprimați și neîmpliniți în speranțele noastre.

Omul nu a cunoscut întregul adevăr despre sine

Constantin Dulcan despre intelepciune
Constantin Dulcan: “Este nevoie să fim acele ființe care-și conștientizează fericirea!”

Ce înseamnă de fapt fericirea? Să faci acel lucru care îți dă plenitudinea dorințelor tale. Să ai sentimentul că te simți realizat. Fericirea înseamnă să fii iubit și să iubești. Să iei un examen, să ai o familie armonioasă. Orice dorință care ți se împlinește înseamnă fericire. De aceea, fericirea nu este una singură, ci este un șir de dorințe pe care fiecare le are.

Noi nu suntem ființe pur fizice, ci suntem entități spirituale. Venind aici, experimentăm prin corpul nostru fizic, efemer, condiția noastră fizică, după care conștiința noastră transcende condiția noastră fizică, adică trece dincolo, într-o altă dimensiune, o dimensiune spirituală.

Spun adesea că probabil noi, din lecțiile pe care le urmăm aici, în planul terestru, în condiția noastră fizică, într-un alt plan unde nu sunt decât entități spirituale, noi devenim surse pentru alte creații din Univers. Posibil să fim sursa unor stele. E posibil ca, atunci când doi îndrăgostiți admiră cerul cu stele, să nu conștientizeze că acolo au fost alți îndrăgostiți care au trăit ca și ei, s-au iubit și care acum, iată, au devenit o stea.

În definitiv, noi cunoaștem doar 4% din Univers, alții spun că ar fi mai mult, 10%, alții spun 30%. Raportându-ne la valoarea maximă, dacă noi cunoaștem 30% din Universul acesta, atunci întrebarea este, ce-o fi dincolo?, în cei 70% în care nu știm ce este?

Noi am construit modele sociale, viața, conștiința, toate reperele noastre le-am construit pe acest procent mic de cunoaștere a Universului; cu alte cuvinte omul nu a cunoscut întregul adevăr despre sine. Toate reperele pe care le-am avut până acum s-au bazat doar pe un adevăr parțial. Aceasta impune o nouă știință, ca noi să regăsim toate noțiunile, noțiunea de Univers, de om, de model social, de religie, de știință, de drept uman și drept divin.

Suntem responsabili unii față de ceilalți

În momentul de față, este atât material nuclear adunat, încât pământul poate fi transformat într-un munte de foc de mii și mii de ori.

M-am întrebat de ce încontinuu se înarmează lumea cu alte arme, alte și alte bombe atomice, când sunt suficiente doar câteva să facă pământul praf? Noi avem nevoie să depășim acest moment dificil în care ne aflăm în clipa de față, fiecare dintre noi. Aveți copii, aveți nepoți, aveți părinți, și copiii și nepoții noștrii au dreptul la viață măcar cât am avut noi. Este extrem de important pentru noi să știm ce lăsăm după noi.

Fizica modernă spune că noi suntem un tot interconectat, interdependent.

Tot ceea ce facem noi, facem pentru sine, dar și pentru ceilalți. Tot ceea ce avem noi este expresia a ceea ce au făcut alții pentru noi.

Nici știința noastră, nici a mea, nici a dumneavoastră, nici hainele pe care le purtăm, nici societatea în care suntem nu este doar rodul muncii noastre. Noi suntem rezultatul a tot ceea ce ne-a precedat. Asta implică o responsabilitate a tuturor, unii față de ceilalți.

Tot din fizica modernă aflăm că noi nu cunoaștem realitatea în întregime, ci cunoaștem doar ceea ce vrem să luăm de la realitate. În funcție de cultura noastră, de capacitatea de interpretare, dar și în funcție de interesele pe care le avem. Vedeți două tabere înfruntându-se la televizor, pentru unii lucrurile sunt albe, pentru ceilalți sunt albastre. De ce văd lucrurile diferit? Pentru că au interese diferite.

Da, eu sunt de acord cu o societate a diversității, dar dacă această diversitate intră pe mâna unor neînțelepți, diversitatea devine divergență, divergența devine conflict, conflictul devine război. Așadar, până unde mergem, unde ne oprim?

Chiar și noțiunea de libertate este foarte puțin înțeleasă. Îmi aduc aminte, după revoluție toată lume vorbea de libertate. Dacă mergeai pe stradă vedeai toate telefoanele vandalizate, becurile sparte, geamurile sparte. Asta era libertate? Dar nimeni nu încerca să explice ce înseamnă libertatea.

Doamnelor și domnilor, nu poți să fii liber nici măcar în pădure. Dacă într-o pădure tu distrugi mediul în care stai, vei muri și tu.

Dar într-o societate? În societate așa a vrut Dumnezeu să lase ca unul să fie medic, altul să fie brutar, altul să facă mașinile, etc.

În consecință, libertatea mea încetează acolo unde începe a celuilalt.

Eu înțeleg că sunt liber în momentul în care eu îl respect pe semenul meu. În momentul în care depășesc teritoriul meu și trec dincolo, aia nu-i libertate, este conflict, robie, și de la conflict nu pot să mă aștept decât la conflict. În tot ceea ce faci, răspunsul este aidoma.

Inteligența ce se află dincolo de materie 

Constantin Dulcan despre Romania
Constantin Dulcan: “Noi suntem rezultatul acestui câmp cuantic.”

Max Plank, unul dintre părinții fizicii cuantice, afirma către sfârșitul vieții sale că Universul există pentru că particulele care formează universul atomic aflat la baza întregului Univers este întreținut, într-o continuă mișcare de o minte, de o mare minte, mintea ce se află dincolo de materie, o conștiință.

Așadar, în virtutea a ceea ce spune el, noi suntem rezultatul acestui câmp cuantic, care duce discursul științific dincolo de cel al fizicii clasice. Fizica clasică duce discursul până la nivel de moleculă.

Deci, conform fizicii clasice, care își încheie dominația în științe prin 1895 – 1900, noi nu suntem decât entități concrete, materiale, care ne percepem prin cele 5 simțuri. Dincolo nu este nimic – acest principiu a fundamentat și motivat concepția materialistă despre noi. Concepție care a avut avantajul ei, că avem mașini, mijloace de transport, avem telefoane, o medicină schimbată, confortul căminului. Sunt indubitabile avantajele pe care ni le-a adus, iar cine ar nega concepțiile materialiste despre lume ar greși.

Unde este problema? În faptul că această concepție nu a fost capabilă să înlăture războaiele. Sec. XX este un secol în care domină concepția materialistă, tehnicistă. Suntem astăzi în era tehnicistă, a consumerismului, dar și a războaielor care au ucis mai mulți oameni decât cele din istoria anterioară, peste 160 milioane. Dar dacă în războaiele trecute, omul s-a luptat cu mijloacele clasice, într-un război actual nu ar mai fi vorba de 160 milioane de morți, ci de întreaga planetă; acesta este rostul discuției. Aici trebuie să ne concentrăm.

Așadar, terorismul, crimele, marea discrepanță socială, unii pe yacht-uri de lux, alții să nu-și poată cumpăra o pâine. Această diferențiere socială va genera, dacă va continua așa, alte conflicte sociale. De aceea am spus că stăpânul trebuie să se gândească și la sluga sa, pentru că în definitiv cei care susțin vârfurile sunt tot baza. Indubitabil.

O altă perspectivă asupra a ceea ce suntem, de fapt

Max Plank spune că acest vid cuantic, câmp de energie, este sursa întregii noastre existențe, a codului nostru genetic, a legilor universului și a minții noastre.

Așadar, noi venim din vid, dacă vreți, din domeniul neantului, al nimicului, spre concret, spre real. Noi suntem în forma noastră originală doar un câmp invizibil, imperceptibil, non-fizic, non-gravitațional, nu ține de percepția simțurilor noastre, venim spre NOI condensați din lumina inițială în această substanță.

Știm acum că acest „Să fie lumină…” de la începuturi, de fapt dintr-o mare conștiință, cum o numim azi, devine substanță.

Și lucrul acesta s-a reușit în laboratoare foarte recent, de a aduce lumina la substanță. Se numește condensatul Bose-Einstein. Aducerea unei raze laser aproape de 0 absolut, și invers, reconvertirea, încălzind această rază din nou, se obține lumină.

Avem cea mai bună dovadă. Întrebarea fundamentală este: de unde au știut religiile, cu mii de ani în urmă, acest adevăr? Toate religiile vorbesc despre această lumină inițială. Dar și astrofizica și știința recunosc că la început a fost acest câmp de lumină imens. De unde au știut religiile? Asta înseamnă că trebuie să fim de acord cu ideea de revelație.

Așadar, câmpul cuantic este sursa a tot ceea ce există. Traversând condiția noastră fizică avem un periplu egal cu vârsta universului. Cât va exista universul? Unii spun că ar putea exista în jur de 103 mld. ani, după care începe un nou univers. Mi-am pus întrebarea, dacă toată informația, toate civilizațiile care constituie un ciclu de univers, dispar odată cu Universul?

Adică, știți ideea că mai întâi este expansiunea, după aceea vine contracția, iar contracția înseamnă reducerea materiei la 0. Întrebarea era: se pierde toată această informație, toată această civilizație? Dacă toate s-ar pierde atunci Universul și ciclicitatea lui ar avea un non-sens.

Cred că dintr-un ciclu în altul se păstrează această informație, ceea ce înseamnă că următorul ciclu de Univers preia informația de unde rămâne cel precedent. Acest lucru mi se pare formidabil! Și atunci vă întreb: este o rațiune în Universul acesta, sau nu este? Indubitabil.

Așadar, am convenit până acum că trăim într-un Univers care vine din neantul invizibil, spre noi, că plecăm din nou în el, dar că deasupra tuturor lucrurilor este o rațiune. Vrem să-l numim Dumnezeu, vrem să-l numim doar conștiință, nu are nici un fel de importanță cum îi spunem. Are importanță să sesizăm că acest lucru este real, că știința a reușit să demonstreze acest lucru.

Orice acțiune, exercitată într-un punct, influențează întregul

De ce percepem doar o iluzie a realității? Noi suntem convinși că percepem realitatea în întregime. Nu. Noi percepem doar partea fenomenală, nu percepem existența lucrurilor. Dar, dincolo de asta, vedem Pământul rotund?, vedem că e în mișcare?, vedem noi Luna cât e de mare?, vedem Soarele cât e de mare? Nu.

Unul din motivele pentru care lumea a negat inițial posibilitatea debarcării pe Lună a fost convingerea că Luna este mai mică decât omul și astfel nu poate să aibă loc pe ea. Dar vă spun altceva, dacă o stea care a apărut cu miliarde de ani în urmă o vedem de abia acum, atunci ceea ce vedem noi este realitatea sau vedem doar imaginea unui Univers care a fost cu milioane și miliarde de ani în urmă? Cu asta cred ca am convenit cu toții că de fapt noi percepem doar o iluzie a realității și că e nevoie să percepem un adevăr în întregime, tocmai pentru a ne construi o viață motivată la nivel fundamental, și nu doar la nivelul unor iluzii.

Viața este un covor rulat, iar pe măsură ce noi mergem înainte, el se derulează.

Savantul David Bohm, care era prieten cu Einstein, vorbește despre Univers ca fiind o hologramă în care întregul reprezintă fiecare punct, iar punctul reprezintă întregul.

Adică orice acțiune exercitată într-un punct, influențează întregul. Dacă eu cu cineva dintre dvs. vorbesc frumos, Universul va simți influența acestui dialog armonios și el, la rândul lui, își augmentează, sporește funcționalitatea normală. Dacă, dimpotrivă, am un conflict cu un singur om din Universul acesta, eu distorsionez funcționalitatea întregului Univers. Asta ne spune.

Începând din 1975, când psihiatrul și filosoful Rimond Moody scrie „Life after Life”, el stabilește toți algoritmii, toată succesiunea de evenimente, care sunt studiate în laborator, cu mijloacele actuale și astfel, experiența morții clinice devine deja un domeniu demonstrat științific. Așadar, noi nu mai suntem simple corpuri fizice, efemere, ci creații de ordin spiritual ale propriei noastre conștiințe.

Atunci conștiința noastră devine RAM (Memoria cu acces aleator – traducerea denumirii engleze Random Access Memory, abreviat RAM; aceasta este denumirea generică pentru orice tip de memorie de calculator care poate fi accesată aleator, oferind acces direct la orice locație sau adresă a ei, în orice ordine, chiar și la întâmplare, n.r.) a marii conștiințe cosmice despre care vorbeam.

Au fost organizate două mari conferințe. La cea organizată în 2014, de două universități, Columbia și Arizona, în care s-au adunat oameni de știință din cele mai importante universități americane și engleze, s-a discutat relația dintre materialitatea și spiritualitatea noastră. Au lansat un apel către omenire, către spiritualitate, spunând că sec. XX a fost un secol absolut strict materialist, dar că el nu a reușit să rezolve problemele lumii. Observați că încă, în lume, se suferă și încă se moare.

Iată câteva întrebări la care oamenii de știință s-au convins că nu se poate răspunde în termenii logicii formale:

De ce există ceva în loc de nimic?
De ce a fost creat Universul, inclusiv viața, inclusiv noi?
De ce suntem singura specie care a evoluat spre umanitate?
De ce trebuia să existe oameni care să sufere, să treacă și prin lucruri bune și prin lucruri rele?

Nu poți să știi tot. Adevărul ultim este dincolo de noi, dar noi trebuie să înțelegem cel puțin atât cât avem acces. Și atât cât avem acces este suficient pentru ca noi să transformăm propria noastră viață.

Prof. dr. Constantin Dulcan

Va urma și relatarea celei de-a DOUA PĂRȚI a Conferinței „Gândirea în Dialog cu Sinele”

 

NOTA REDACȚIEI

Notorietatea domnului profesor este corelată preponderent cu revoluționarul volum „Inteligența materiei”, publicat în 1981, însă aceasta este susținută și de alte lucrări ale domniei sale precum „În căutarea sensului pierdut” sau „Mintea de dincolo” și, mai ales, de impresionanta activitate științifico-medicală în calitate de neurolog și psihiatru.

Transcriere realizată de Silviu Stănculeț

Redactor și Cofondator eRomâniata.ro

Dacă te abonezi la Newsletter-ul eRomâniaTa.ro vei primi gratuit cele mai noi și apreciate articole direct în căsuța ta de e-mail!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here