Practica „Bunătăţii”

0
215
Practica „Bunătăţii”
Practica „Bunătăţii”

Am stiut dintotdeauna că trăsăturile unei persoane Inţelepte, care a depăşit vârsta ”copilăriei” omeneşti (indiferent de vârsta biologică, care nu este relevantă) – sunt reprezentate de BUNĂTATE, COMPASIUNE, IUBIRE şi COMPORTAMENT frumos (amabilitate) – atât cu sine, cât şi cu cei din jur.

BUNĂTATEA a reprezentat pentru mine ”măsura” după care i-am ”măsurat” (inconştient) pe toţi cei pe care i-am întâlnit (şi după care m-am evaluat în continuu pe mine).

Lipsa bunătăţii în comportament m-a făcut să mă îndepărtez de mulţi oameni din viaţa mea  fără să mă gândesc prea mult de ce am făcut-o.
Mulţi dintre foştii mei profesori, sau maeştrii pe calea spirituală, au fost oamenii extrem de inteligenţi, cultivaţi, erudiţi şi mai ales, foarte experimentaţi. Dar de multe ori, lipsiţi de BUNĂTATE în relaţiile cu cei din jur sau cu sine.

Profesorul meu de macrobiotică, cel care mi-a deschis ochii cu privire la alegerile alimentare greşite ale oamenilor, era o persoană fascinantă, un vorbitor şi lector care te ţinea nemişcat, ore întregi, cu toată cunoaşterea şi elocvenţa sa, dar NU ERA UN OM BUN. Nu se trata cu bunătate pe sine (îşi forţa şi biciuia corpul fizic, sau limitele sale energetice) şi mai ales, nu-i trata cu bunătate pe cei din jur.

La fel şi prima mea profesoară mea de homeopatie, una dintre cele mai bune şi inteligente doctoriţe pe care le-am întâlnit în viaţa mea, cunoscătoare de multe limbi străine, o persoană umblată în lume şi cunoscătoare a multor detalii ale vieţii civilizate. Dar NU O PERSOANĂ BUNĂ. Ci una plină de prejudecăţi la adresa oamenilor şi mai ales, o persoană care discrimina continuu: ”acela merită / celălalt nu merită”.

Indiferent cât de multe mi-a oferit o circumstanţă sau o anumită persoană, dacă nu regăseam ”bunătate” ca valoare sau ca reper, mai devreme sau mai târziu, am plecat şi am lăsat circumstanţa / persoana respectivă (după ce stăteam destul de mult acolo, pentru a-mi învăţa şi înţelege lecţia). Şi când plecam, NU MĂ MAI UITAM ÎN URMĂ (mă comportam la fel de lipsită de bunătate, cum se comportau toţi ceilalţi din jurul meu).

Abia târziu am înţeles ”tiparele de comportament” pe care le-am identificat şi regăsit repetat în viaţa mea. Am înţeles cum m-am obişnuit, din copilărie şi până târziu în viaţa mea de adult, să accept să stau lângă adulţi LIPSIŢI DE BUNĂTATE (în relaţiile cu ei înşişi sau cu cei din jur). M-am obişnuit SĂ MĂ TRATEZ FĂRĂ BUNĂTATE şi să-i accept pe ceilalţi care făceau acelaşi lucru cu mine (şi cu ei înşişi).

Chiar mi se părea CIUDAT sau NEOBIŞNUIT să fiu tratată cu COMPASIUNE, cu BUNĂTATE sau cu IUBIRE de către cei din jur – pentru că eu NU ŞTIAM SĂ MĂ TRATEZ ÎN acest fel şi nu eram obişnuită să primesc acest lucru de la ceilalţi.

Priveam cu suspiciune pe oricine mă lăuda sau îmi făcea un compliment (deşi în adâncul sufletului, aşteptam cu aviditate o laudă sau un compliment!). Şi mi se părea ”normal” să fiu certată, mustrată, atenţionată şi să mi se spună zilnic cât sunt de neîndemânatică, de necunoscătoare şi de proastă / rea.

Şi mult timp am considerat ”normal” ca cei mai ”importanţi” oameni (profesorii, maeştrii, ghizii mei spirituali) să se comporte ”sever”/lipsit de bunătate faţă de mine. Şi am acceptat de multe ori să fiu abuzată (în toate formele – energetic, verbal, chiar şi material sau fizic) de către ceilalţi, cu multă lipsă de compasiune şi bunătate, fără să protestez sau să ripostez.

Mi s-a părut ”normal” ca severitatea (şi abuzul) să fie COMPORTAMENTUL ACCEPTABIL, iar ”bunătatea” să fie doar o ”ciudăţenie” din cărţile cu poveşti.

Deşi undeva, în adâncul sufletului meu, am ştiut dintotdeauna că semnul unei fiinţe MATURE cu adevărat o constituie comportamentul cu bunătate, compasiune, iubire – faţă de sine şi de ceilalţi.

Fluture-viata-wDoar în momentul în care energia mea interioară s-a schimbat, şi EU AM ÎNCEPUT să mă comport cu bunătate faţă de minesă-mi aloc timp în programul meu aglomerat = timp pentru odihnă, timp pentru relaxare, timp pentru gândire şi timp pentru a-mi da seama CE MI SE ÎNTÂMPLĂ, de fapt, abia atunci şi ceilalţi au început să se comporte cu BUNĂTATE faţă de mine.

Schimbându-mi vibraţia  am atras alţi oameni în preajma mea, care corespundeau acelei vibraţii. Şi în acelaşi timp, am determinat ca oamenii care erau dintotdeauna în jurul meu să manifeste şi ei ACEEAŞI vibraţie, în rezonanţă cu cea cu care mă tratam eu! AM SCHIMBAT COMPORTAMENTUL CELORLALŢI FAŢĂ DE MINE, DUPĂ CE AM REUŞIT SĂ SCHIMB CEVA ÎN MINE!

Când te comporţi cu bunătate faţă de tine, nu te mai abuzezi la nici un nivel. Nu te mai auto-sabotezi şi nu te mai complaci în comportamente care îţi distrug corpul fizic, de dragul ”integrării” în standardele impuse de alţii.

Când eşti bun cu tine, nu te mai auto-agresezi cu gânduri de judecată, la adresa celorllaţi, şi implic şi la adresa ta.
Când te comporţi cu bunătate faţă de propria minte, de suflet şi de emoţiile / sentimentele incercate – IUBEŞTI fiecare experienţă trăită şi accepţi fiecare lecţie predată de Univers.
Când eşti bun cu tine, te comporţi EGAL cu toţi cei din jur, nu-ţi mai oglindeşti /modelezi atitudinea, cuvintele şi energia după interlocutor.

Bunătatea reprezintă energia caracteristică a unei PERSOANE ADULTE care a depăşit orgoliile copilului mic şi ale adolescentului şi a acceptat responsabilitatea deplină a propriului destin.

Şi exact atunci când cineva se poartă urât cu tine  şi tu CONTINUI SĂ-I OFERI BUNĂTATE (deşi comportamentul lui ”cere” opusul bunătăţii) tu manifeşti înţelegerea adultului responsabi, care ŞTIE CĂ UN COPIL RĂNIT CE SE POARTĂ RĂUTĂCIOS CU CEI DIN JUR, PENTRU CĂ SUFERĂ PE INTERIOR, ARE NEVOIE MAI MULTĂ DE IUBIRE, COMPASIUNE ŞI BUNĂTATE decât oricine altcineva.

Am din ce în ce mai multă COMPASIUNE faţă de toţi cei care se poartă lipsiţi de BUNĂTĂTATE, cu ei sau cu cei din jurul lor. Justificându-şi în fel şi chip alegerile şi ”explicând” în cuvinte ”lumeşti” propriile decizii.

Încă exersez manifestarea BUNĂTĂŢII în circumstanţe dificile (pentru că, acel copil rănit din interiorul meu, care nu şi-a vindecat complet rănile, doreşte uneori să scoată lopăţica şi grebla şi să le dea cu ele în cap celor care îl rănesc!).

Consider o mare victorie şi un mare succes fiecare circumstanţă dificilă personală în care nu îmi mai dau singură în cap cu lopăţica sau grebla şi nu-mi mai torn nisip în cap. Contul meu emoţional foarte negativ (un fel de ”cont bancar” interior) – a devenit mai puţin negativ şi chiar se apropie de echilibru = nivelul zero – după multele ”depuneri” de fapte amabile şi de tratament cu bunătate al propriei persoane – în toate circumstanţele de greşeli şi gafe zilnice. Mai am puţin şi intru cu contul pe ”pozitiv” şi voi continua ”depunerile” în acest cont, până când îmi voi face o rezervă consistentă de emoţii pozitive la adresa mea proprie.

Cu fiecare COMPLIMENT şi LAUDĂ pe care mi le aduc, cu atât mai mult cresc trăirea ”practică” a BUNĂTĂŢII faţă de mine însămi.
La început este mai greu, pentru că un cont foarte negativ – nu se ”pozitivează” peste noapte. Ca atunci când ai o datorie imensă, şi chiar dacă mai achiţi din ea, tot datorie rămâne, dar ceva mai mică.

Îţi trebuie TIMP să achiţi o datorie uriaşă. Şi apoi, şi mai mult TIMP, să faci economii  şi să ai ceva ”pus deoparte”.

La fel şi în ”practica BUNĂTĂŢII”. Îţi ia timp să devină ”NORMALUL” vieţii, după ce zeci de ani ai trăit ca ”normal” LIPSA BUNĂTĂŢII.

Cineva spunea că tehnica ”gândirii pozitive” NU FUNCŢIONEAZĂ – că mulţi o încearcă şi rapid, o abandonează.

Şi din propria mea experienţă, vin cu un mesaj de încurajare pentru toţi:

FUNCŢIONEAZĂ! ESTE DOAR NEVOIE DE TIMP! RĂBDAREA ŞI PERSEVERENŢA sunt două virtuţi importante în PRACTICA BUNĂTĂŢII (ca în orice altă ”aplicaţie practică”).

SUCCES TUTUROR celor care caută drumul către STAREA DE BINE INTERIOARĂ!

Dr. Sorina Soescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here