Mărțișorul – tradiție, puritate și renaștere

0
138

Începutul lunii martie este cunoscut mai întotdeauna ca fiind sub semnul instabilității meteorologice, interval denumit și ca „scuturarea cojoacelor Dochiei” (1 – 9 martie) când se înregistrează o alternanță de zile senine cu zile de ploaie, lapoviță sau ninsoare și vânt. Zilele ce urmează după 9 martie sunt consemnate în calendarul popular ca aparținând moșilor, reprezentări mitologice blajine care alungă frigul.

Mărțișorul este unul dintre obiceiurile păstrate până în zilele noastre, fiind legat de tradiția Dochiei (zeitate carpatică), a unui vechi scenariu ritual de înnoire a timpului în prag de primăvară.

După tradiția populară, mărțișorul este firul tors de Dochia, fir asemănător celui vieții omului, tors la naștere de către ursitoare. Era și împletirea lunilor, săptămânilor și a zilelor anului, adunate și răsucite într-un șnur care simboliza cromatic (alb – roșu) iarna și vara, și care se oferea celor dragi de 1 martie.

În secolul al XIX–lea, mărțișorul era confecționat de către mame care adăugau și câte o monedă de argint sau chiar de aur și îl dădeau copiilor în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Acest simbol al înnoirii timpului era purtat de către copii la mână sau în piept, timp de 12 zile sau până la anumite sărbători de primăvară (Mucenici, Buna Vestire, Florii, Paști) ori până la înflorirea unor arbuști sau a primilor pomi fructiferi.

Treptat, obiceiul dăruirii și purtării mărțișorului s-a schimbat, el începând să fie confecționat și de către fete, care-l dădeau fraților sau feciorilor, căpătând astfel și semnificații noi. Când se agăța pe ramurile proaspăt înverzite se zicea: „Porumbar mândru-nflorit, / Eu să fiu floare-nflorită, / De toată lumea iubită”.

De asemenea, purtat cu cinste și demnitate, mărțișorul căpăta virtuți speciale menite să aducă sănătatea și deplinătatea fizică a purtătorului, calitatea sa magică fiind subliniată și evidențiată de prezența monedei care simboliza curățire de boli, belșug și noroc.

Se considera că albul, garantul purității, era aducător de bucurii, iar roșul substituia căldura verii și ferirea de deochi.

Cele două fire mai sugerează contrastele timpului calendaristic (zi – noapte, vară – iarnă, frig – cald, lumină – întuneric).

Simbolul mărțișorului a constituit secole la rând un mijloc de comunicare, o legătură cu forțele atotputernice ale naturii. Cine îl primea în dar și îl purta cu o simțire aparte, trăia profund euforia sărbătorii, o ușurare a trecerii prin viață, apropiindu-se de împliniri.

Astăzi, obiceiul mărțișorului încă mai păstrează o aură a semnificațiilor tradiționale și, chiar dacă puțini sunt cei care-i mai cunosc cu adevărat originile, ea rămâne o sărbătoare dragă tuturor românilor, a iubirii, a apropierii dintre oameni, a bucuriei, a purității și a renașterii.Sursă bilbiografică: Mihai Călimar, Calendarul Popular Bucovinean, Ed. Mușatinii, Suceava, 2012.

Dacă te abonezi la Newsletter-ul eRomâniaTa.ro vei primi gratuit cele mai noi și apreciate articole direct în căsuța ta de e-mail!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here