Maica Lucia Nedelea – Viețile Sfinților în Versuri

1
2376

Maica Ana Lucia Nedelea, stareță a Mănăstirii Nămăiești, a reușit să aducă mai aproape de sufletele oamenilor, prin curgerea lină a poeziei, iubirea, dăruirea, credința, și frumusețea în trăire, a sfinților de odinioară care au colindat pământul și au lăsat mărturie viețile lor, ale căror ecouri au străbătut timpurile, pentru ca și astăzi să se cunoască adevărul că, indiferent de vremuri, omul poate trăi cu Dumnezeu, conștient mereu de prezența iubirii Lui și a minunilor Sale.

Ne bucurăm astfel că am avut ocazia să aflăm mai multe despre această lucrare deosebită chiar de la Maica Ana Lucia Nedelea, autoarea volumului în versuri, primul de acest fel la noi în țară, intitulat „Viețile Sfinților, Stihuri”.

eRomâniata.ro: – Măicuța Stareță, știm că printre toate cele pe care le înfăptuiți aici, ați reușit să însuflețiți prin armoniile artei lirice, atât obiectele expoziției Muzeului etnografic al Mănăstirii Nămăiești, cât și istorisirile pline de har și însemnătate ale vieților sfinților.

Spuneți-ne, vă rugăm, ce anume v-a îndemnat să aduceți la lumină, în versuri, aceste frumoase mărturii de credință?

Maica Lucia: – Văzând că oamenii din ziua de azi nu prea mai găsesc timp și de citit, din dorința de a le face cunoștință cu sfinții ale căror nume le poartă, și de a cunoaște cum au trăit ei în această lume, am încercat să-i atrag prin acest mod. Nu știu dacă am reușit dar sunt convinsă că sfinții sunt lângă noi și se bucură de fiecare dată când îi cinstim prin fapte bune și ne inspirăm din viața lor.

– Se spune că cea mai mare bucurie pe care o putem aduce sfinților este aceea de a ne strădui să fim asemenea lor. Oare mai este posibil acest lucru, în vremurile noastre?

– De ce nu? Vremea și vremurile nu au fost niciodată o piedică în drumul către sfințenie. Ca să atingi măsura sfințeniei, nu-ți trebuie nici fapte eroice, nici poveri greu de purtat. „Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Psalmul 50). În V.T. însuși Dumnezeu a spus: „Fiți sfinți” (Levitic 11-44,45), iar în N.T. – „Fiți desăvârșiți” (Matei 5:48). Sfinții pe care îi găsim în calendar, nu s-au născut sfinți, ci au dobândit sfințenia prin viața lor sfântă și curată.

Sf Ioan de Kronstadt spune: „Ce ușor se mântuiește omul dacă voiește cu adevărat”.

– Există un sfânt pe care îl simțiți mai aproape de sufletul dumneavoastră? Ne puteți povesti un scurt episod care v-a impresionat din viața lui?

– Îmi este greu să rămân la un singur sfânt, deoarece prietenii copilăriei mele, până la 15 ani, când am plecat la mănăstire, și după aceea, au fost sfinții Pantelimon și Spiridon. Iar pe urcușul vieții, în lupta cu încercările, deloc ușoare, am primit mult ajutor de la sfinții Nectarie și Ioan Rusul, tămăduitorii de cancer, afecțiune din care am scăpat numai prin mijlocirea lor către Bunul Dumnezeu, după o intervenție chirurgicală, deloc ușoară.

O altă experiență am avut-o când, după două operații într-o lună, în momentul în care am simțit că mă desprind de trup, l-am strigat pe Sf. Ioan Rusul, și i-am spus că nu vreau să mor. E greu de redat în scurte cuvine ce s-a petrecut în acele momente când pe monitor s-a văzut cum inima s-a oprit din lucrare, și cum și-a recăpătat funcția după intervenția Sf. Ioan Rusul, pentru ale cărui rugăciuni toți bolnavii să afle milă și har de tămăduire.

– Fiind vorba deja de a doua ediție a volumului „Viețile Sfinților, Stihuri”, care va fi retipărită în curând, vă rugăm să ne spuneți cum a fost primită prima ediție de către cititori și dacă există modificări față de ediția din 2015?

– Într-adevăr suntem la a doua ediție a volumului întâi. Mulți credincioși îmi spun că dacă nu era scrisă în versuri, nu se apucau să citească. În felul acesta li s-a părut mult mai ușor și mai captivant conținutul.

Deocamdată nu sunt modificări față de prima ediție. Ce pot spune este faptul că am început să scriu volumul doi, cu sfinții care au rămas

– Au fost și anumite persoane care v-au susținut în această lucrare deosebită și chiar unică în lirica românească?

– Da. Când am scris prima poezie cu viața Sf. Vasile cel Mare nu m-am gândit, nicio clipă, să scriu o carte. Scriam așa, doar pentru mine. Odată însă, din întâmplare, Înalt Prea Sfințitul Calinic, Arhiereul locului, a văzut o ciornă, și după ce a citit-o, m-a îndemnat să scriu în continuare și să le adun pe toate într-un buchet, ca să vedem, poate cine știe, cândva se va naște o carte. Dânsul a fost prima persoană care m-a încurajat, iar a doua persoană a fost maica Andreia, sora mea care mi-a acordat timpul necesar să pot să scriu, făcând multe din treburile pe care trebuia să le fac eu.

– Unde vom putea găsi cartea la vânzare?

– Cartea se găsește momentan doar la Mănăstire. Nu i-am făcut nici lansare și nici publicitate.

– Putem spune că Mănăstirea Nămăiești este și casa Maicii Domnului, pentru că a fost aleasă ca loc de rugăciune și de găzduire a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, de însuși Apostolul Andrei.

Destăinuiți-ne, vă rugăm, în câteva cuvinte, ce înseamnă viețuirea într-un asemenea loc sfințit pentru viața unui om și pentru legătura acestuia cu Dumnezeu.

– A trăi într-un asemenea loc precum Mănăstirea Nămăiești, este o mare binecuvântare de la Dumnezeu. În clipele grele ale vieții și în încercări, care mai de care, cu toții alergăm la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, și îi cerem ajutorul. Apelăm ca la ultima salvare și nu puțini sunt cei care dau mărturii pentru ajutorul primit.

Icoana de la Nămăiești s-a dovedit „colacul de salvare” al omului naufragiat care nu a învățat să înoate prin valurile furtunoase ale acestei vieți,

„Îți mulțumim Fecioară Sfântă
Făcând adâncă plecăciune,
Că ai ales colina Nămăiești,
Slăvit lăcaș de rugăciune

Și ne-ai lăsat comoară sfăntă,
Cinstita Ta Icoană,
La care toți îți cerem milă,
Cum cere pruncul de la mamă.”

– Sunt mulți credincioși care vin la Mănăstire pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni?

– Din totdeauna, biserica a fost locul în care omul a intrat și continuă să intre în comuniune cu Dumnezeu. Oriunde și oricând, rugăciunea este primită de Dumnezeu și de Maica Domnului, dar în biserică este ceva cu totul special.

Da, credincioșii vin în număr mare la Nămăiești, mai ales duminicile, și în sărbători. Sfânta Liturghie este cea mai mare rugăciune pe pământ, de aceea este bine pentru orice creștin să fie prezent în biserică la rugăciunea în comun.

– Bănuiesc că există numeroase minuni săvârșite ca urmare a rugăciunilor fierbinți aduse în fața icoanei Măicuței Domnului. Vă rugăm, dacă se poate, să ne enumerați câteva din acestea.

– Minunile sunt la tot pasul, doar că uneori nu le observăm noi. Aș începe chiar cu mine să răspund la această întrebare. Faptul că eu sunt astăzi în viață, mă socotesc o minune a Maicii Domnului, raportat la încercările prin care am trecut. Numeroși oameni vin să aducă mulțumire la Icoana făcătoare de minuni pentru tămăduirea de boli, și multe sunt femeile care vin cu pruncii în brațe să mulțumească Maicii Domnului pentru minunile de copii pe care îi socotesc ca dar de la Dumnezeu, primit după mulți ani de împreună viețuire, și când nu mai sperau.

– Se apropie cel de-al doilea hram din an al Mânăstirii, și anume Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Vă rugăm să ne spuneți ce reprezintă această sărbătoare pentru credincioși, și ce însemnătate are ea pentru viața monahală.

– Suntem în luna noiembrie, lună în care prăznuim al doilea Hram al mănăstirii, pe data de douăzeci și unu – Intrarea Maicii Domnului în Biserică – sărbătoare în care ne pregătim cu toții, după deja o săptămână de post, să ne împărtășim cu Sfântul Trup al Mântuitorului. Sărbătoarea Hramului vine să ne amintească de Prunca Maria, care la numai trei anișori intră în Templul din Ierusalim, unde rămâne doisprezece ani, timp în care, în chip miraculos, primește hrană de la înger, în Sfânta Sfintelor, în locul unde intra numai o singură dată pe an Arhiereul ca să aducă jertfă pentru iertarea păcatelor poporului.

Vă mulțumim mult pentru toate cele împărtășite! La final, vă rugăm să includeți câteva strofe din poezia compusă pentru sărbătoarea din data de 21 noiembrie, a Intrării în Biserică a Maicii Domnului.

„Sfîntul Andrei Criteanul scrie:
În Templu Fecioare se ruga
Aici Arhanghelul Gavriil,
Pâine cerească-i aducea

Și Fericitul Ieronim ne spune
Despre Fecioara Sfântă
C-asemenea cu îngerii trăia,
În post și rugăciune multă.

Și doisprezece ani fecioara,
În nevoință i-a trăit
Acolo-n Sfânta Sfintelor
Unde mari daruri a primit.

Vremea s-apropia
Să se-mplinească profeția
Că o fecioară Preacurată,
Va naște lumii pe Mesia.

Pentru acest moment Divin,
În Templu Ea s-a pregătit
Ca aurul în topitoare,
Doisprezece ani s-a curățit

Aceasta este sărbătoarea
Pe care noi o prăznuim
Ziua în care Prunca
Intra în Templu din Ierusalim,

Iar astăzi îi cântăm smeriți
Nu lăsa Măicuță să pierim pe cale
Deschide-ne Măicuță,
Ușa milostivirii Tale.

Fă ca din cer să se pogoare
Puterea Harului cel Sfânt
Peste poporul Românesc,
Și peste cei ce ne conduc. AMIN!”

Interviu realizat de către Silviu Stănculeț pentru eRomâniaTa.ro

1 COMENTARIU

  1. M-a uns pe suflet, ca un mir de mare preț. Mi-a dat pace gândurilor și speranța că mereu, Cineva acolo Sus, ne iubește. Și asta se datorează mult celor care se roagă neîncetat pentru sufletele noastre dar și celor care ne aduc aminte. Mult spor și Dumnezeu să vă binecuvânteze!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here