Ignoranţa sau stând pe comori şi plângându-te de sărăcie

0
315

Observând oamenii din pieţe, oamenii care vând fructe şi legume, interacţionând cu ei în diferite circumstanţe (inclusiv în propriile lor livezi sau ferme) am văzut ceea ce mulţi dintre ei nu văd, cum stau cu toţii ”pe comori” şi se plâng de sărăcie, în mod continuu!

Schimbarea alimentaţiei din viaţa noastră a indus o schimbare fundamentală în multe dintre obiceiurile, relaţiile şi activităţile noastre. În ultimii ani, una dintre activităţile cele mai ”interesante” a devenit vizitarea pieţelor agro-alimentare, cu cât mai rudimentare şi mai rurale, cu atât mai bine, indiferent că sunt cele din ţară sau cele din alte ţări.

Chiar şi călătoriile noastre „turistice” au mereu în vedere să se petreacă în locuri în care putem avea acces la pieţe de desfacere ale produselor proaspete (fructe şi legume crude, în special).

Îmi place foarte tare atmosfera dintr-o piaţă, multitudinea produselor, mirosurilor, zgomotelor, interacţiunea cu oamenii, mi se pare mult mai interesant şi distractiv decât într-un ”parc de distracţie”, iar la final, te alegi şi cu ingrediente foarte gustoase (şi sănătoase) pentru câteva mese bune!

Şi pentru că în ultimul timp MĂ OBSERV foarte îndeaproape şi-mi evaluez reacţiile şi răspunsurile la ”provocările” exterioare, fac acelaşi lucru şi cu cei din jur, pe care doar încerc să-i observ, nu să-i mai şi judec (un obicei mult cultivat în şcoală, şi pe care am nevoie să-l dezactivez, dar încă merge greu!).

Şi observând oamenii din pieţe, oamenii care vând fructe şi legume, interacţionând cu ei în diferite circumstanţe (inclusiv în propriile lor livezi sau ferme) am ”văzut” ceea ce mulţi dintre ei nu ”văd”, cum stau cu toţii ”pe comori” şi se plâng de sărăcie, în mod continuu!

Dintre toţi ”pieţarii” pe care i-am întâlnit şi dintre toţi fermierii şi agricultorii, producătorii şi vânzătorii de fructe se ”plâng” cel mai tare dintre toţi de ”cât de grea este viaţa”, cât de ”prost” merg vânzările, cum se strică marfa şi cum îşi pierd ei banii şi energia.

Iar acest ”refren” l-am auzit nu numai în România, ci şi în Turcia, în Bulgaria, în Germania şi mai departe, în ţări din Asia sau din America.

Într-o zi însorită şi foarte călduroasă, ne-am oprit să bem o nucă de cocos la un stand, pe marginea drumului, într-o ţară asiatică. Am apucat nuca de cocos uriaşă, în care vânzătorul mi-a strecurat un pai, prin căpăcelul făcut deasupra, şi am savurat lichidul dulce răcoritor şi cremos hrănitor, în acelaşi timp. Am simţit că efectiv ”fac o perfuzie” cu viaţă şi sănătate, consumând acea nucă de cocos (şi însetată fiind). Vânzătorul s-a uitat placid la faţa mea extatică, şi a început să bea apă dintr-o sticlă de plastic!

De câte ori am posibilitatea să dau peste nuci de cocos într-o ţară asiatică, nu mă ating de apa îmbuteliată. Folosesc ”apa de cocos”, ”apa vie”, pe post de sursă de rehidratare în zilele prea călduroase de la tropice.
În schimb, nu am văzut NICIODATĂ vânzătorii de la standul de nuci de cocos consumându-şi propria marfă. NICIODATĂ.

La fel, la toate tarabele de fructe. Oamenii vând TOATE fructele şi ei mănâncă prăjeli, orez cu carne sau diferite alte ”bunătăţi”.

La tarabele cu fructe de pe varianta din Constanţa, am încercat să vorbim cu cei de la care cumpărăm regulat lăzi cu pere ori mere, sau lăzi cu portocale, mandarine şi struguri. VÂNZĂTORII nu consumă din propria marfă! Şi se uită ciudat la noi când îi chestionăm despre acest subiect şi încercăm să le sugerăm că le-ar fi mult mai bine dacă ar introduce în alimentaţie produsele pe care le au ”sub nas” ZILNIC.

Am văzut vânzătorii de la pere cum mâncau pâine uscată (aproape mucegăită) şi se plângeau de dureri de burtă sau spate (şi stau în frig atâta timp!).

Am văzut vânzătorii de la portocale şi mandarine cum mâncau pizza sau shaworma adusă la pachet, sau cum beau bere şi consumau alune şi chipsuri. Una dintre vânzătoarele de la mandarine ne-a spus cum a făcut suc din mandarine pentru prima dată de când lucra acolo, pentru că i-am spus că poate fi un remediu bun pentru răceala care nu-i mai trecea!

OAMENII CARE STAU PE COMORI ŞI NU AU HABAR DE EXISTENŢA LOR!

Pentru cei mai mulţi dintre vânzători MARFA ESTE MARFĂ. Iar FRUCTELE sunt pentru cei mai mulţi doar o altă ”marfă”, în plus şi foarte perisabilă şi delicată.

De aceea, mare parte din comerţ este LIPSIT DE SUFLET, lipsit de implicarea personală şi acest lucru SE SIMTE şi SE TRANSMITE ÎN PRODUSE.

De aceea, mulţi oameni NU VOR AVEA NICIODATA SUCCES ca şi comercianţi, deşi toţi visează ”să facă bani”.

Vânzătorii şi producătorii de fructe sunt nişte oameni FOARTE BOGAŢI. Dacă ar consuma zilnic măcar o mică cantitate din marfa pe care o comercializează, ar înţelege ACEASTĂ BOGĂŢIE şi modul lor de gândire şi percepţia lor S-AR SCHIMBA ATÂT DE MULT încât întreaga lor viaţă se va schimba!

Câţi dintre noi nu suntem EXACT PRECUM ACEŞTI OAMENI? Stăm pe comori, şi habar nu avem că o facem.
Deţinem resurse inestimabile de cunoaştere, de înţelepciune, de îndrumare PENTRU ALŢII, dar nu suntem în stare să le accesăm, şi ne plângem tuturor ”ce săraci suntem” şi ”În ce mari lipsuri” trăim!

Paulo Coehlo în cartea sa ”Alchimistul”, dezvoltă exact această metaforă: a celui plecat de acasă să descopere în lumea largă COMOARA, şi a descoperirii, către finalul unei complicate şi pline călătorii, a faptului că dintotdeauna COMOARA s-a aflat acasă la el! Doar că această CĂLĂTORIE i-a deschis ochii să o poată vedea!

V-aş încuraja să folosiţi DARURILE NATURII, fructele şi legumele proaspete, drept instrumente pentru ”DESCHIS OCHII” şi părţi importante ale ”călătoriei” de descoperire a stării de bine a corpului.

Şi poate că, treptat, încetul cu încetul, fiecare dintre voi va reuşi să DESCHIDĂ OCHII şi să vadă COMOARA ce a existat dintotdeauna ”sub nasul lui”, în casa lui, în corpul lui sau în mintea lui. Şi atunci, să o împărtăşească cu ceilalţi, dar beneficiind în acelaşi timp de ea!

NU POŢI SĂ DĂRUIEŞTI DACĂ TU NU AI!
OAMENII DĂRUIESC DIN PREA-PLIN, NU DIN PUŢINUL CARE ABIA LE AJUNGE!
ABUNDENŢA ESTE SURSA DĂRUIRII!
ABIA ATUNCI DĂRUIREA VINE DIN INIMĂ, CU INIMĂ ŞI FĂRĂ NICI O REŢINERE!

Ar fi o minune să vedem fiecare vânzător de fructe mâncând extatic din propriile produse, în timp ce le împachetează pentru ceilalţi! Legăturile dintre noi ar fi complet diferite, în aceste circumstanţe!

Înlocuind IGNORANŢA cu o CUNOAŞTERE DOBÂNDITĂ PRIN EXPERIENŢE PERSONALE şi o trăire CU OCHII DESCHIŞI, vom descoperi CÂTE BOGĂŢII NEBĂNUITE AVEM FIECARE DINTRE NOI!

ŞI CÂT DE ABUNDENTĂ ESTE VIAŢA NOASTRĂ!

Dr. Sorina Soescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here