Ce se întâmplă atunci când mai mulţi oameni se unesc într-o rugăciune colectivă? Dovezile arată, cât se poate de clar, că decizia luată de mai mulţi oameni de a atinge un ideal, concentrată sub forma unei rugăciuni în comuniune, are un efect direct şi măsurabil asupra calităţii vieţii noastre.

Purificarea apei

Masaru Emoto
Masaru Emoto

Masaru Emoto, unul din cercetătorii care s-au preocupat să demonstreze ştiinţific puterea rugăciunii, a ales ca locaţie un lac din Japonia, extrem de poluat din cauza industrializării excesive a zonei. Cercetătorul a strâns câteva mii de oameni, rugându-i să înalţe rugăciuni pentru purificarea apei. Fiecare s-a rugat în mod diferit, după cum a crezut de cuviinţă, individual sau împreună cu cei apropiaţi, în linişte sau cu voce tare, în temple sau pe marginea lacului. S-au efectuat analize ale compoziţiei apei înainte de rugăciune şi după rugăciune.

Înainte de începerea rugăciunilor s-a observat că în compoziţia apei se aflau molecule haotice, deformate, cu forme bizare. După numai două ore de rugăciune, studiind apa, s-a observat că era alcătuită din structuri moleculare ordonate, armonioase, în formă de flori. Apa s-a purificat.

Diminuarea infracţiunilor şi accidentelor din 24 de oraşe

Puterea rugăciunii pentru pace
Puterea rugăciunii pentru pace

În 1972, 24 de oraşe din Statele Unite au fost angrenate într-un experiment, în care oamenii au fost antrenaţi să simtă o stare de pace, într-o manieră foarte specifică, fiind plasaţi strategic în aceste oraşe. Fiecare oraş avea o populaţie de peste zece mii de persoane. Experimentul este consemnat în cele mai cunoscute studii TM (Transcendental Meditation Studies) care au fost realizate la începutul anilor `70.

Ceea ce s-a petrecut a fost că, în timp ce oamenii experimentau acele stări de pace, în comunitatea din jurul acestora, dincolo de pereţii clădirilor în care se rugau sau meditau, comunităţile au înregistrat statistic reduceri considerabile ale infracţiunilor. Crimele violente împotriva oamenilor, accidentele din trafic au scăzut. În unele oraşe precum Chicago, unde se afla bursa de schimb, piaţa de acţiuni s-a ridicat, în timp ce o stare de pace şi linişte cuprinsese întreg oraşul.

Oprirea bombardamentelor din Irak

Oprirea bombardamentelor din Irak
Oprirea bombardamentelor din Irak

În ziua de vineri, 13 noiembrie 1998, s-a convenit ca pe întreaga planetă să se desfăşoare o rugăciune colectivă, ca o alternativă de pace într-o perioadă de escaladare a tensiunilor

politice în multe părţi ale globului. În acea zi, expira ultimatumul adresat Irakului de către O.N.U, referitor la verificarea armamentului. Dacă Irakul refuza să se supună, aliaţii urmau să lanseze o campanie masivă şi extinsă de bombardamente, menită să distrugă zonele în care se bănuia că existau arme. O asemenea campanie ar fi produs, cu siguranţă, mari pierderi de vieţi omeneşti, atât în rândul militarilor, cât şi al civililor.

În acea seară, mii de oameni, din cel puţin treizeci şi cinci de ţări de pe şase continente (conectaţi prin reţeaua de comunicare mondială World Wide Web), s-au unit într-o rugăciune colectivă pentru pace. Apelul miilor de inimi, închinat idealului Vieţii, a luat forma un mesaj simplu: pace în toate lumile, în toate naţiunile, pentru tot ceea ce este viu.

În timpul rugăciunii, s-a petrecut un eveniment pe care mulţi îl consideră drept un miracol. Cu treizeci de minute înainte de atacul aerian, preşedintele Statelor Unite, care primise o scrisoare de la oficialităţile irakiene prin care se declara că aceştia vor coopera cu inspectorii O.N.U şi că vor permite verificarea armamentului, a emis un ordin primit rareori de către forţele americane, şi anume acela de a „rămâne la sol” (termenul militar pentru abandonarea unei misiuni). Bombardamentul nu a mai avut loc.

Vindecarea unei tumori canceroase

Vindecarea unei tumori canceroase
Vindecarea unei tumori canceroase (înregistrarea video poate fi urmărită în filmuleţul de mai sus)

Un alt experiment, înregistrat video, arată cum este vindecată o tumoare canceroasă, cu un diametru de aproape 7,5 cm, din corpul unei femei, care, după standardele medicale vestice, fusese diagnosticată ca fiind inoperabilă. Această femeie a mers, cu ultimele puteri, la un spital fără tratamente medicamentoase în Beijing, China (care acum a fost închis de către guvernul chinez).

Filmul prezintă femeia, întinsă în camera de spital. Ea este pe deplin trează, perfect conştientă şi crede în procesul care este pe cale să aibă loc. Înaintea ei se afla un tehnician de ultrasunete, care monitorizează cu un emiţător de ultrasunete partea inferioară a abdomenului ei, unde se află tumoarea. În partea dreaptă a ecranului putem vedea, în direct, trei specialişti care se află lângă ea şi care acţionează energetic asupra trupului ei, prin trăirile experimentate de ei înşişi.

Cei trei încep să facă incantaţii ale unui cuvânt, pe care l-au ales împreună ca fiind un cuvânt ce le întăreşte sentimentul că femeia este deja vindecată. Invocaţia spunea în esenţă, “Deja vindecată”, “Deja realizat”. Şi pe măsură ce ei încep să aibă această trăire şi spun aceste cuvinte împreună, pe ecranul televizorului putem observa, în direct, cum această tumoare cancerigenă dispare în timp real, în mai puţin de trei minute. Corpul ei a rezonat cu trăirile specialiştilor, care erau antrenaţi să aibă genul de trăiri resimţite atunci. Şi ei nu simţeau altceva decât că se aflau în prezenţa unei femei deja vindecate, pe deplin revigorată, pe deplin capabilă. Ei nu o vedeau ca pe o femeie care era bolnavă şi nici nu spuneau ceva în genul “cancerul trebuie să dispară”.

Greg Braden a avut oportunitatea de a vorbi cu Luke Chan, cel care chiar a realizat acest film. Şi i-a pus o întrebare: “Dar dacă acei trei specialişti nu erau acolo? Putea această femeie să facă singură asta, am putea careva dintre noi să reuşim singuri?” El i-a zâmbit şi a spus:

“După toate probabilităţile, ea ar fi putut să reuşească şi singură. Totuşi, se întâmplă ceva cu noi oamenii, care ne face să ne simţim mai încrezători şi mai puternici atunci când suntem susţinuţi de alţii în lucrurile în care credem, în lucrurile pe care alegem să le realizăm.”

A transforma lumea înconjurătoare

Puterea de a transforma lumea inconjuratoare
Puterea de a transforma lumea inconjuratoare

Înregistrarea video poate fi urmărită în filmuleţul de mai sus, în care Gregg Braden mai prezintă şi alte trei experimente, arătând că emoţiile umane au capacitatea de a schimba structura ADN-ului, care la rândul său are un efect asupra mediului în care ne aflăm.

El vorbeşte despre existenţa unui câmp care ne înconjoară, a unei conştiinţe colective, la care participăm cu toţii. Această conştiinţă colectivă creează realitatea noastră cotidiană. Noi putem influenţa această conştiinţă prin intermediul propriului nostru ADN, folosind puterea gândurilor şi a sentimentelor noastre.

Există chiar şi o formulă dovedită ştiinţific prin care se determină de câţi participanţi este nevoie, la rugăciune, pentru a se obţine un anumit efect dorit (de exemplu calmul şi armonia) într-o comunitate. Efectul apare de îndată ce un anumit număr de persoane participante este atins. Acest număr este radical dintr-un procent (√1%) al unei populaţii date.

Aşa cum veţi vedea mai jos, dacă un oraş are o populaţie de un milion de oameni, de exemplu, atunci se calculează 1% dintr-un milion şi apoi se extrage radical din valoarea rezultată. Acel număr va arăta câţi oameni sunt necesari să se unească în rugăciune (număr minim) pentru a se manifesta efectul. Desigur, cu cât mai multe persoane participă, cu atât e efectul mai mare. În cazul unui oraş de un milion de locuitori, numărul necesar e în jur de o sută.

Într-o lume de şapte miliarde de oameni, radical din 1% din populaţia dată este de numai 8.000 de persoane, cu aproximaţie.

Narcisa Stănculeţ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here