5 lucruri mai puţin cunoscute despre Coloana Infinită a lui Brâncuşi

0
4728
5 lucruri mai puţin cunoscute despre Coloana Infinită a lui Brâncuşi
5 lucruri mai puţin cunoscute despre Coloana Infinită a lui Brâncuşi

– „Viaţa mea nu a fost decât un şir de minuni” spunea sculptorul român Constantin Brâncuşi

Una din minunile pe care le-a lăsat în urma sa este fără îndoială Coloana Infinită, cunoscută în mod greşit şi sub denumirea de „Coloana Infinitului”, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii.

1. „Coloana recunoştinţei fără sfârşit”, dedicată soldaţilor români

În anul 1934, sculptorul Constantin Brancuşi a fost invitat să ridice un monument întru cinstirea faptelor eroice ale românilor şi, cu deosebire, a rezistenţei populaţiei oraşului Târgu-Jiu, din timpul primului razboi mondial.
Artistul dorise dintotdeauna “să facă ceva pentru ţară”, aşa încât a acceptat bucuros comanda, socotind-o un punct culminant în cariera sa.

Ridicat în judeţul natal al sculptorului, ansamblul este socotit una din realizarile sculpturale majore ale secolului XX, “singura sculptură a timpurilor moderne care poate fi comparată cu marile monumente ale Egiptului, ale Greciei sau ale Renaşterii”.

Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către creatorul lor, Brâncuşi. Perfecta suprapunere a acestor “elemente” avea să asigure impresia de continuitate. Coloana părea că ţâşneşte ca o tulpină, avântându-se spre infinit.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul Război Mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

2. O coloană care să sprijine bolta cerească

Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi.

Tema “Coloanei Infinite” l-a obsedat de mult pe sculptor, care a cioplit-o mai întâi în lemn. Este o structură specială care se deosebeşte de coloanele clasice cu soclu şi capitel, întrucât ea nu are nici început şi nici sfârşit.

Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat „trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn”, iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată „Proiect arhitectural”, datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit.

Brâncuşi însuşi o denumea „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească”.

3. Înălţarea construcţiei

Data naşterii concepţiei tehnice este consemnată pe catalogul daruit de artist viitorului sau asistent tehnic, Ştefan Georgescu-Gorjan: 7 ianuarie 1935.

La Targu-Jiu se ilustrează principalele momente ale înălţării construcţiei.

Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani (ACP).

Şeful proiectului a fost inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, proiectul de executie şi calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas, execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei.

Inginerul Gorjan l-a ţinut în permanenţă la curent pe Brâncuşi cu mersul lucrării, prin scrisori. Acest adevărat “jurnal de bord”, păstrat într-o arhivă din Paris, ar putea furniza informaţii preţioase cercetătorilor.

Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:

Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m

Fundaţia din beton, care ajunge la adâncimea de 5m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos.

„Mărgelele” (cum le numea Brâncuşi) din fontă, „înşirate” pe nucleu, în număr de 16:

– Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm;
– 15 moduli octaedrici, cu înălţimea de 180 cm fiecare;
– Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm.

Alămirea Coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + „mărgele”) este de 29.173 kg.

Întregul ansamblu a fost inaugurat în octombrie 1938. Există controverse cu privire la prezenţa lui Brâncuşi la festivităţi.

Brâncuşi a părăsit ţara pentru totdeauna, în 1938. Dar a lasat în urmă în patria sa o comoară nepreţuită – unica sa lucrare de for public. Visul său, coloana făcută să sprijine bolta cerească, prinsese viaţă în oţel şi fontă, mulţumită stradaniei unei echipe de specialisti care s-au devotat operei, sub conducerea unui tânăr inginer.

4. Planuri de demolare

În anii ’50, guvernul român, sub influenţa sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.

5. Secretul celor 16 module

Doctorul Traian Stoicoiu (decedat 1999) spunea că l-a cunoscut pe Brâncuşi, tatăl său Matei Stoicoiu fiind cu Brâncuşi colegi în clasele primare. El spunea că adevăratul nume al Coloanei Infinitului este de fapt „Coloana sacrificiului infinit” dat de eroii români căzuţi pentru reîntregirea neamului. Cele 16 module (½ +15 +½) din care este alcătuită coloana reprezintă simbolic anul 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial şi se termină cu o jumătate de modul, reprezentând jumătatea anului respectiv.

Dacă te abonezi la Newsletter-ul eRomâniaTa.ro vei primi gratuit cele mai noi și apreciate articole direct în căsuța ta de e-mail!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here